Solul sub cel mai bun profil al său parte 2

Realizarea unui profil cultural până la roca mamă permite în primul rând descoperirea dispunerii solului în straturi separate care se diferențiază în principal prin culoare, grosime, organizarea structurală…

Săparea pentru a observa

Dacă adâncimea solului oferă informații asupra capacității sale de a stoca apa, culoarea orizonturilor profunde permite evaluarea dinamicii circuitului acestei ape. Solurile sănătoase și profunde, de culoare omogenă, fără urme de hidromorfie, vor garanta potențiale agronomice ridicate, pe parcele importante și precoce.

Orizonturile de suprafață au o culoare mai închisă decât în adâncime. Această culoare este în general legată de conținutul în materie organică. Concentrația de carbon în sol este influențată în mod direct de către adâncimea lucrării solului și deci de încorporare a resturilor și a contribuțiilor organice. O lucrare mai profundă mărește grosimea orizontului ”organic”, dar diluează conținuturile și calitățile. În final, sărăcesc solul. O bună funcționare biologică a solului implică o tranziție de culoare în profil: dacă tranziția culorii este brutală, se întâmplă adeseori o ruptură fizic care limitează schimbările la profil. Această situație este defavorabilă potențialului solului.

Decriptarea calității înrădăcinării

Rădăcinile reacționează puternic la calitatea straturilor de sol. ³ O colonizare densă și omogenă a profilului prin abundența rădăcinilor este de dorit întrucât este foarte favorabilă alimentației cu apă și minerale a plantelor. O colonizare a profilului parțială și/sau care prezintă rădăcini îndoite și/sau orizontale traduc o compactare a solului. Rădăcinile bogate și care nu aderă la pământ, indică o prezență a zonelor scobite. ⁴ Aceste situații structurale sunt mereu defavorabile obținerii rentabilității așteptate. Un mușuroi compact se comportă ca o pietricică față de rădăcini și de rezerva de apă; să nu mai fabricăm!

Trebuie să ne dăm seama că în situații climatice nefavorabile un sol sărac cu o structură bună permite randamente mai bune decât un sol bogat care are o organizare a solului defavorabilă dezvoltării rădăcinilor.

Reperarea zonelor compacte

Solul păstrează memoria intervențiilor culturale, uneori vechi: îngroparea profundă a materiilor organice, pământ tasat, de lucrările solului în perioade umede…

Un sondaj a profilului cultural permite reperarea cu ușurință a zonelor compacte. O observare a colonizării rădăcinilor confirmă adeseori zonele tasate. În aceste zone situate în mod clasic în profunzimea solului lucrat în mod regulat, regăsim în mod frecvent straturi de pământ puțin permeabile, fără aer. ⁵

Schimburile cu suprafața sunt încetinite considerabil. În acest context rădăcinile profită de câteva lacune, fisuri de retragere, galerii de râme pentru a depăși sau încercuirea tasărilor.

Atunci când tasarea este regulată și densă, capacitatea culturilor de a avea acces la apă și la minerale este mică. Privăm astfel plantele unei părți care nu este neglijabilă a resurselor solului.

Prevenția ca și remediu

O dată ce diagnosticul este descoperit, soluțiile de reparare mecanică sunt limitate. Anumite tasări profunde sunt în prezent considerate aproape ireversibile întrucât sunt situate la adâncimi unde instrumentele subsolaj nu pot interveni. Deci, trebuie să sperăm o restructurare naturală a solului, posibilă dar adeseori lentă.

În cazul tasărilor mai puțin profunde, intervențiile mecanice permit reluarea zonelor compacte și restaurarea porozității. Aceste lucrări trebuie să se facă în mod obligatoriu în condiții de sol perfect uscate, sub condiția că remediul este mai rău decât cauza…

Problemele recurente ale structurii solului (cruste, tasare, compactare) au cauze multiple. Dacă acțiunile mecanice curative sunt uneori utile, prevenția trebuie să devină un reflex inevitabil în itinerariile noastre agronomice:

• menținerea materiilor organice structurale în primii centimetri ai solului,
• reducerea adâncimii, frecvența și intensitatea lucrării solului,
• interzicerea circulării în parcelele care nu sunt uscate,
• ameliorarea acoperirii solului și diversitatea culturilor,
• limitarea pe cât posibil a constrângerilor fizice (greutate pe osie, presiunea în anvelope, sarcina de animale).

Manuel Lacocquerie

Pol agronomie