Semanatul covoarelor vegetale, impactul inaltimii de taiere şi strategii de mirişte
Testarile ce urmeaza au fost efectuate de Étienne Mignot (student universitar) în ferma lui David Guy din Loire-Atlantique (Sky France).
Pentru a observa calitatea rasaririi și dezvoltarea covoarelor vegetale, diferite specii de plante au fost semănate cu o semănătoare (EasyDrill) imediat după recoltare (10 iulie 2017) cu 3 tipuri de strategii de regenerare: paie mari (40 cm), paie scurte, tocate (8 cm) și paie scurte tocate urmat de utilizarea aratului superficial (la adâncimea de 5 cm). Testarile au inclus culturi de muștar, mazăre și hrișcă, care servesc drept indicatori; celelalte plante, în funcție de tipologia lor, au avut reacții și evoluții destul de similare. Alegerea acestor trei specii este justificată în felul următor: Mustarul este o cultură excelentă in covoare vegetale, deoarece "capacitatea optima de acoperire" și buna rasarire garantează un rezultat economic foarte bun. Mazărea furajeră, fiind o leguminoasa cu rolul de fixare a azotului; este logic o cultură de acoperire( covor vegetal) care, de fapt, ar trebui să fie mai puțin sensibilă la eventualele deficiențe din timpul verii după recoltare. Hrișca a fost, în cele din urma, aleasă in covorul vegetal deoarece rasare și crește rapid în timpul verii, dar și ca o cultura de acoperire cu recoltare obişnuită. In plus, primăvara și vara au fost extrem de secetoase în Loire-Atlantique: 9 mm între semănat și inceputul rasaritului, doar 8 mm în prima jumătate a lunii august și 21 mm a sfârșitul lunii.
Dinamica rasaririi
Aceste condiții speciale, care totuși corespund mai mult cu ceea ce majoritatea fermierilor pot întâlni în mod normal în zonă, au sporit cu siguranță diferențele și au evidențiat mai bine interesul pentru însămânțarea covoarelor vegetale în timpul verii. In mod nesurprinzător (vezi figura 1) avem opțiunea de "tocare a paielor" atunci când rasarirea este cea mai slabă, toate speciile se confundă, în timp ce paiele și miriștele sunt la aceeasi inaltime . Această observație confirmă dificultatea ca un disc să treacă /taie ‘’miristea’’, a resturilor vegetale ramase in urma recoltei. Regruparea paielor în rânduri este vizibilă.
Strângerea paielor este confirmată a fi cea mai rea opțiune pentru covoarele vegetale. Pe de altă parte, păstrarea miriştii înalte pare a fi o soluție interesantă pentru însămânțarea directă în acest moment și în aceste condiții. Pe măsură ce puricii au atacat Cruciferele foarte devreme în această vară, înălțimea paielor pare sa-i fi derutat (figura 2). De fapt, doar 25% dintre plantele de muștar tăiate inalt au fost atacate, faţă de 68% din cele tăiate scurt și 85% din cele tăiate și incorporate. Această observație este susținută de efectul covoarelor vegetale la rapiță: de la momentul în care plantele acoperă și chiar ascund rapiţa, apar anumiți dăunători. De asemenea, se consolidează ideea că o rapita sănătoasă cu o crestere rapida este mai puțin afectata.
Aceasta testare a fost realizata pe un teren folosind tehnici de minimum-till și insamantare directă timp de aproape 15 ani, având scopul de a pune semințele la o adâncime de 3 cm.
Insamantarea a fost efectuată pentru îmbunătățirea calității, iar o bandă a rămas fără covor vegetal pentru a studia dinamica regenerarii și apariția buruienilor.
Dezvoltare timpurie
O primă observație, la 3 săptămâni după semanat, arată deja diferențele de comportament. În general, este de dorit să avem paie înalte, în timp ce cultura este mult mai sensibilă cu paie tocate cu sau fără arat. Daca in cazul cruciferelor discutam mai mult despre alungirea tijei, diferența este semnificativă în producția de mazăre. Opțiunea "paie inalte" se dovedește a fi de aproximativ 30 de frunze cu primii carcei, în timp ce în miriştea de 8 cm numărul de frunze scade la 24 și chiar 20 în paie tocate. Aceasta confirmă faptul că mazarea apreciază protectia miristii, dar o poate folosi ca si suport pe care se poate agăța rapid. Diferența în înălțimea vegetației este de asemenea dublă pentru hrișcă în favoarea miriștei de 40 cm. Măsurările efectuate două săptămâni mai târziu la jumătatea lunii august consolidează aceste prime observații, cu diferențe care au fost accentuate, în special pentru mazăre și hrișcă. Aceste diferențe continuă să crească în timpul observatiilor, la sfârșitul lunii august, când muștarul după arat este mic și nu a ajuns la stadiul de formare a boabelor.
Conținutul de azot și analiza
Pentru această etapă, cântărirea părților aeriene la sfârșitul lunii august a fost utilizată ca metodă de evaluare. În mod logic, există o diferență destul de semnificativă între opțiunile individuale, așa cum se demonstrează prin observații.
Muştar
Biomasa este aproape aceeași pentru paiele tocate și paiele tocate plus arat și se dublează în cazul optiunii „paie înalte” așa cum se arată în fotografie (muștar semănat după arat în comparație cu opțiunea de paie înalte), ceea ce se confirmă prin cântărire. Această diferență se găsește în mod logic în azotul blocat, cu diferențe destul de mari, în ciuda nivelurilor scăzute de blocare Aceste cifre demonstrează că balanța de azot după recoltare a fost foarte scăzută pe această parcelă, iar acest nivel scăzut a fost menținut, desigur, pe tot parcursul verii în condiții uscate .
Mazăre
Pentru aceasta leguminoasa, întârzierea inițială este conservată și chiar crescută cu opțiunea miriştii libere de resturi vegetale care iese în biomasa dublă la sfârșitul verii. De fapt, acest studiu demonstrează încă o dată că leguminoasele se bucură de un anumit azot liber sau de fertilitatea globală în timpul rasaririi și etapelor de creștere timpurie. După instalarea culturii aceasta poate începe să compenseze prin fixarea simbiotică. Astfel, dacă vom compara azotul conținut în muștar și cel din mazăre, aritmetica este aproape corectă. Simbioza bacteriană a dublat doar ceea ce a fost luat de pe sol, dar nu mai mult. Cu toate acestea, în cazul în care mazărea este cea mai viguroasă la început și, cu siguranță, este mai bine hrănită mai devreme, cantitatea totală fixă este cea mai mare (aproximativ 35 kg în opțiunea " paie înalte" comparativ cu 15 kg după arat). Astfel, pentru plantele leguminoase, calitatea samanatului influențează nu numai biomasa, ci și capacitatea sa de a reda azot solului.
Hrisca
Aceste diferențe sunt identice la hrisca. Realizeazările, celei mai bune opțiuni, "paiele tăiate înalt", obtine cea mai mare biomasă cu 2,6 t de Ms în aproximativ 45 de zile. Acest nivel de producție confirmă rata de creștere în timpul verii chiar si în condiții de seceta, ceea ce face aceasta plantă foarte competitivă împotriva multor plante dicotiledonale , cum ar fi amarantus și chenopodium. Aceasta confirmă, de asemenea, caracterul său adecvat ca o a doua opțiune de recoltare. Pe de altă parte, cantitatea de azot captata este destul de interesantă, în timp ce această plantă nu este o plantă leguminoasă capabilă de fixarea azotului atmosferic, nefiind o cruciferă considerată foarte vorace pentru azotul din sol. Hrișca, însă, demonstrează aici că poate fi foarte puternică și poate mobiliza sau chiar să golească solul de fertilitate chiar mai mult decât alte culturi convenționale. Cu siguranță, și din acest motiv, hrișca are o reputație pentru păstrarea curată a câmpului. Cum ar putea sugera numele său comun de "grâu negru", nu se mulţumeşte cu "puțin"; este pur și simplu hiperagresiva pe fertilitate care îi permite să domine. Este logic din acest motiv ca cerealele care o urmează de cele mai multe ori apreciază îngrăşământul; în special la însămânțarea directă.
Muştar (28 August)
Cu excepția diferențelor de înălțime medie care rămân importante (36 cm în paie inalte, 28 cm în paie scurte și 31 cm după arat), această observație dovedește o diferență puternică în etapele de creștere. Într-adevăr, opțiunea de paie înalte dovedește o suprafață foliara și o biomasă mult mai mare decât celelalte două și are înflorirea slaba. Această diferență în aspectele vegetative confirmă faptul că, în opțiunea "înalt", cruciferele s-au dezvoltat în condiții mult mai bune și cu mai puțin stres, în special legat de azot, spre deosebire de celelalte două.
Mazăre şi hrişcă (28 August)
după cum se arată în această imagine realizată în timpul măsurătorilor din 28 august, chiar și mazărea, care totuși aparține leguminoaselor, este mai degrabă afectată de înălțimea miriştii. În opțiunea "paie înalte ", plantele au aproximativ 86 de frunze în medie, cu o mulțime de carcei, comparativ cu 54 după arătură și 48 pentru opțiunea " paie scurte". Este ca și cum avansul luat la început ar fi continuat să crească. Diferența de vegetație este la fel de impresionantă cu cea de hrișcă, care ajunge la etapa de înflorire.
Această fotografie, care compară toate culturile de acoperire din cea mai slabă opțiune de mirişte (după arat) și culturile de acoperire în opțiunea de paie inalte (cea mai bună opțiune) arată că tendința prezentată mai sus pentru doar 3 plante tipice este generală. Prin urmare, gestionarea reziduurilor după recoltare are o influență foarte puternică asupra succesului culturilor de acoperire.
Puncte de reținut și explicații
Acest proces și, în special, condițiile meteorologice care au urmat, fac posibilă evidențierea foarte clară a tuturor problemelor legate de însămânțarea și stabilirea covoarelor vegetale în timpul verii:
• Cu cât sunt mai tocate si incorporate paiele, cu atât mai puțin ele perturbă calitatea semănatului, mai ales cu o însămânțarea cu o semanatoare cu discuri. Această observație evidențiază consecvența Shelbourne Stripper în metoda directă de însămânțare.
• Paiele mari fac umbră, și, mai presus de toate limitează viteza vântului la nivelul solului, care este unul dintre factorii majori ai evaporării. În mijlocul verii, încălzirea suprafeței este cu siguranță mai mică decât sub un strat de paie zdrobite.
• Câteva paie pe pământ și o miriște inalta ușurează valorificarea precipitațiilor ușoare, așa cum s-a întâmplat în această vară (8 mm la început).Deși mulciul limitează foarte mult evaporare, este nevoie de cel puțin 10 mm de precipitații pentru a trece această barieră, care funcționează ca o sugativă și, de fapt, umezește solul. Atunci când umezeala este scăzută, așa cum se întâmplă deseori în timpul verii, este necesar să se limiteze toate sursele de resturi și, în final, toate aceste volume mici fac o mare diferență în ceea ce privește instalarea și creșterea. In final, trebuie să menționăm și fertilitatea timpurie și azotul. Prezența paielor pe pământ, chiar sub formă de mulci, va lua o parte din fertilitatea disponibilă în primul cm, zona în care plantulele trebuie să se stabilească și să înceapă să crească. Situația a fost și mai gravă în partea mulciului: chiar dacă cultivarea redusă a declanșat o ușoară mineralizare rapidă încetinită de seceta, fauna care consuma volumul de paie încorporate a mobilizat în mod constant tot azotul disponibil în detrimentul covorului vegetal. Acesta este un fenomen natural.
Pentru mai multe informații despre gestionarea azotului între culturi, a se vedea, de asemenea: « Cat de mult azot este consumat pentru descompunerea paielor ?» (https://agriculture-de-conservation.com/spip.php? page = article-article & article-id = 2186). Astfel, metoda de recoltare influențează puternic disponibilitatea fertilității timpurii și, în special, a azotului pentru infintarea covoarelor vegetale. Aici din nou, resturile vegetale multe cu o gestionare inadecvată pot duce la eșec sau chiar la probleme legate de creșterea rapidă a cerealelor. Chiar și leguminoasele care se presupune că se descurcă mai bine în aceste medii "sărace în azot" sunt puternic afectate. Este adesea uitat faptul că acestea sunt autosuficiente în azot numai pentru o parte din nevoile lor, care sunt, în funcție de specie, între 50 și 80%. Azotul disponibil în sol este deci esențial la începutul creșterii. Desigur, mai multe resturi vegetale și mai ales o ușoară fertilizare localizată la momentul însămânțării depășesc acest risc major întâlnit de prea multe ori.
Pentru a avea covoare vegetale bine dezvoltate, nu este suficient să aveți un semanat corect și amestecurile potrivite. În primul rând, este important să învățați cum să gestionați corect paiele în timpul recoltării, în funcție de condițiile de utilizare a echipamentelor și de obiective. De asemenea, trebuie amintit faptul că fertilitatea scăzută în momentul infiintarii este întotdeauna dăunătoare chiar și pentru covoarele vegetale care sunt mai susceptibile la lipsa de azot înainte de lipsa apei, așa cum se arată foarte clar în acest studiu, în timp ce mulți fermieri cred in continuare opusul.
http://agriculture-de-conservation.com/Influence-de-la-hauteur-de-coupe-gestion-des-chaumes.html